Cum să creăm spații publice în Durlești

Orașul Durlești devine tot mai sufocant pentru locuitori: construcții una peste alta, mașini multe, fără spații verzi și fără prea multe terenuri de joacă sau de sport. Autoritățile publice locale, deși cunosc că Durleștiul are zero parcuri sau scuaruri, încă nu comunică despre necesitatea de a schimba asta.

Spațiile publice nu sunt un moft, ele au un impact puternic asupra vieții noastre. Ele oferă spațiu de relaxare și recreere, încurajează interacțiunea cu alți oameni, fac străzile mai sigure, fac orașele mai pietonale, creează spațiu pentru evenimente importante comunitare și au un impact pozitiv asupra sănătății noastre fizice și mintale.

Spațiile publice și cele verzi trebuie să răspundă necesităților locuitorilor. Cetățenii trebuie implicați de la etapa inițială până la monitorizarea lucrărilor și adaptarea continuă a spațiului respectiv. Împreună cu comunitatea din Durlești am identificat cinci spații pe care le propunem spre discuție: stadionul din str. Gribov, stadionul din str. Chimiștilor, stadionul din str. Ureche, pădurea Durlești și „La Izvoare”.

La fel, împreună cu locuitorii, vom decide ce trebuie Primăria să amenajeze pe acest teren și vom insista ca acest lucru să devină o realitate. Înțelegem că ne asumăm niște riscuri: or. Durlești este mare, iar criza de spații publice este peste tot. Dar sperăm că, indiferent de locație, locuitorii vor privi acest experiment ca un proces de învățare care poate fi replicat în alte locuri.

 

De ce avem nevoie de un spațiu public?

Un locuitor din Durlești, întrebat fiind despre problemele localității, mai degrabă se gândește de ce nu are trotuare accesibile sau cum să ajungă acasă după ora 23:00 fără a cheltui o mică avere pe taxi. Problemele naționale ar fi și mai grave, și mai complexe: salariile și pensiile mici, viitorul nesigur al copiilor, deja sănătatea și corupția.

Spațiile publice nu vor fi în topul lucrurilor pe care le cer, mai ales în situația când mulți se gândesc la siguranța zilei de mâine. Însă spațiile publice sunt cele care influențează enorm calitatea vieții noastre în oraș. Ele nu sunt un lux sau un moft, ci o necesitate. 

Un spațiu public este orice spațiu deschis și accesibil pentru toți oamenii. Fie este vorba de scuaruri, de grădini publice, parcuri, de alei, plaje, spații amenajate pentru târguri sau alte evenimente. Beneficiile acestora variază în funcție de forma pe care o iau și de funcționalitățile pe care le oferă. Oricum putem distinge câteva comune:

  • Relaxare și recreere, respectiv îmbunătățirea stării de sănătate a populației – oamenii trebuie să aibă acces la spații unde să se plimbe, să respire aer curat, să poată să se așeze să citească sau să privească natura sau alți oameni. Multe persoane locuiesc în apartamente mici, fără spațiu privat față de alți membri ai familiei sau fără priveliști verzi. Totodată, nu toată lumea își permite să aibă mașină să meargă la un parc sau o pădure din afara orașului. Nici nu este încurajată folosirea automobilelor, care sunt unul din principalii poluanți ai aerului în mun. Chișinău.

  • Interacțiune cu alți cetățenii – spațiile publice aduc laolaltă oameni necunoscuți, cu profesii, vârste sau venituri diferite. Dacă sunt amenajate corespunzător, de exemplu, scaunele încurajează conversația, atunci oameni, care în alte circumstanțe nu ar comunica unii cu alții, încep să facă asta.

  • Siguranță străzii sau a regiunii – un spațiu public înseamnă mai mulți oameni, mai mulți ochi, mai multă lumină și mai multă activitate. Prin amenajarea unor spații, regiuni întunecoase și poate chiar periculoase devin accesibile și sigure pentru toți.

  • Siguranță mai bună pentru pietoni – pentru a fi accesibile, către aceste spații pot fi făcute treceri pentru pietoni sau pot fi puse limitatoare de viteză. Șoferii încetinesc acolo unde sunt aglomerații de oameni. În general, un oraș care are mai multe spații publice încurajează mai mult mersul pe jos.

  • Spațiu pentru evenimente comunitare – deseori, când ne gândim la evenimente ne amintim de Piața Marii Adunări Naționale sau de bulevardul Ștefan cel Mare. Acțiuni mai mici însă pot fi organizate în apropiere de casa noastră: târguri, clacă, concursuri sau, de ce nu, proteste.

  • Stoparea preluării spațiilor de către agenți privați – privatizarea nu este numaidecât un lucru rău, dar experiența arată că asta se face deseori în detrimentul intereselor locuitorilor. Spațiile se iau pentru construcții de blocuri, de parcări, spălătorii auto sau oricare alte clădiri care descurajează plimbările, limitează interacțiunea umană, cresc șansele de poluare fonică sau a aerului. Un spațiu neamenajat lângă casă poate deveni un complex rezidențial sau, cu contribuția comunității, poate deveni un mic parc.

Spațiile publice ne aduc împreună: socializăm, interacționăm, vedem acțiune și alți oameni. Nu numaidecât să devenim prieteni, dar devenim membri ai aceleiași comunități care se vor ajuta în caz de necesitate, vor face evenimente comune sau vor revendica aceleași drepturi. Confortul vieții noastre se extinde dincolo de ușa casei sau a apartamentului nostru; iar, fiindcă nu toți au privilegiul unei grădini sau a camerelor spațioase, astfel, oferim tuturor acces la aceste lucruri esențiale pentru un trai decent. Nu mai trebuie să fugim în centrul capitalei cu orice ocazie, nu trebuie să poluăm aerul folosind automobile și, dacă zona devine sigură pentru pietoni, putem chiar lăsa mașina acasă. Cu alte cuvinte, devenim membri ai unei comunități, nu doar rezidenți.

 

Cum se creează spațiile publice?

Așa cum spuneam mai sus, printre atâtea probleme arzătoare, a vorbi despre spații publice nu este numaidecât o prioritate pe agenda autorităților. Totuși, politicienii conștientizează necesitatea unor spații comunitare și a oferirii unor rezultate vizibile pentru cetățeni. Nu poți face un eveniment de lansare a unui drum reparat, dar o poți face când este vorba de un scuar, parc sau havuz. 

Pentru că motivația inițială a creării spațiului nu este numaidecât corectă, avem multe spații care nu răspund necesităților locuitorilor. Într-o cercetare anterioară, Primăria Mea face referință la Organizația Project for Public Spaces (Proiectul pentru Spații Publice) care descrie 4 tipuri de formare a unui spațiu public:

  1. Spații bazate pe proiect – de regulă, apar la inițiativa autorităților. Acestea trebuie să respecte anumiți termeni limită și au un buget restrâns. Deseori, nu iau în calcul dorințele locale. Autoritatea își asumă poziția de atotcunoscătoare.

  2. Proiecte/Abordarea Disciplinară – se bazează doar pe viziunea unui designer profesionist. Deseori acestea fac abstracție de context sau de comunitate.

  3. Abordarea sensibilă la spațiu/comunitate – se caracterizează prin eforturi de a consulta locuitorii, dar procesul este coordonat totuși de designeri și arhitecți. Se depune efort din partea experților de a contextualiza lucrările după doleanțele locatarilor, doar că cei din urmă oricum rămân, în mare parte, neparticipativi.
  4. Abordarea coordonată de spațiu/comunitate – se bazează pe o implicare cât mai activă a fiecărui membru al comunității. Transformă planificarea și gestionarea spațiilor publice într-o activitate de grup cu scopul de a consolida propriul capital social și de a identifica valorile comune. Participanții locali se simt incluși în proces și sunt mult mai dispuși să își asume mai multe acțiuni. 

Rezultatul esențial al spațiului public este formarea comunității în jurul acestuia și implicarea cetățenilor în procesul decizional, nu crearea infrastructurii propriu-zise.  Aceeași organizație a publicat 11 principii ale creării spațiilor pentru comunitate:

  1. Comunitatea este expertul – fiecare comunitate are persoane cu diferite experiențe și talente care pot fi folosite.

  2. Creăm un spațiu, nu un design – scopul este de a crea un spațiu care are oferă un puternic sentiment de apartenență, dar și care arată bine.

  3. Căutăm parteneri locali – aceștia pot fi instituții locale, școală, muzeu etc.

  4. Putem vedea multe doar observând – prin a urmări ce fac oamenii în spațiile publice, putem înțelege ce le place și ce nu; ce funcționează și ce nu. Chiar și după ce spațiul este creat, observația trebuie continuată, iar spațiul ajustat.

  5. Să avem o viziune – participanții la proces trebuie să aibă o idee comună și împărtășită despre ce activități vor fi acolo, despre cum să arate și cum să fie confortabil spațiul. Totodată, ea trebuie formulată astfel încât să trezească un sentiment de mândrie pentru cei care locuiesc sau lucrează în apropiere.

  6. Trebuie de început cu cele mai ușoare, mai rapide, mai ieftine – spațiile publice sunt foarte complexe, de aceea nu putem să ne așteptăm că vom face totul din start. Trebuie de început cu mici experimente care vor fi îmbunătățite în timp.

  7. Creăm spații care să încurajeze interacțiunea – prin anumite aranjamente ale mobilierului urban sau alte elemente.

    Mobilier urban „Pop-Up” în or. Seattle reprezintă un teren de joacă pentru copii și maturi. Are 8 elemente modulare care pot fi amenajate după bunul plac al fiecăruia.

  8. Ei mereu vor spune că „nu poate fi făcut” – crearea de spațiu pentru comunitate nu este în descrierea responsabilităților unui funcționar public – fie urbanist, fie arhitect. De aceea, în procesul de creare a unui spațiu public vom întâmpina multe obstacole. Prin a începe la scară mică și a arăta importanța procesului, putem depăși aceste dificultăți.

  9. Forma urmează funcția – adică pornim de la cum comunitatea va folosi spațiul, care vor fi funcționalitățile, apoi urmează design-ul sau cum va arăta.

  10. Banii nu sunt o problemă – odată ce este instalată infrastructura elementară, celelalte lucruri vor urma mai simplu – comerț stradal (firește, legal și bine reglementat), flori, cafenele. Totodată, dacă întreg procesul de creare a unui spațiu public urmează pașii anteriori, adică este despre implicarea și împuternicirea comunității, costul nu va fi perceput ca atât de mare.

  11. Proiectul nu este niciodată terminat – spațiile publice răspund la necesitățile locuitorilor, de aceea trebuie de observat în timp cum acestea se modifică și de ajustat corespunzător. Trebuie să fim deschiși spre schimbare! 

Spațiile publice sunt un efort continuu – ele trebuie începute la inițiativa membrilor comunității (inițial, pot fi doar din partea a câțiva membri), trebuie elaborate împreună cu alți locuitori, apoi trebuie mereu ajustate. Prin acest proces devenim cetățeni, dincolo de simpli spectatori ai unor proiecte realizate de autorități. 

 

ZERO scuaruri, parcuri sau grădini publice în Durlești 

81,5% din respondenții la un chestionar online sunt nemulțumiți de calitatea spațiilor publice în orașul Durlești. Sondajul, la care au participat 265 de respondenți, a fost realizat în noiembrie 2020. 59,8% din respondenți spun că vor un parc. 12,5% teren de joacă. 6,8% – teren de sport. 4,5% – stadion. Iar restul – alte opțiuni, printre care piață, restaurant, parc multifuncțional. 

Recensământul din 2014 număra 17 210 de durleșteni. Populația orașului este însă în continuă creștere, fapt observat și prin prezența tot mai masivă a blocurilor și a complexelor rezidențiale. Creșterea numărului de locuitori este un semn bun, orașul se dezvoltă, iar o administrație publică locală trebuie să asigure oamenii cu acoperiș deasupra capului. Un lucru însă care se observă este lipsa de infrastructură socială, de spații verzi și publice. 

sursa: grupul de Facebook „Durlești – casa noastră”

La începutul acestui an, am expediat o solicitare de informație administrației publice locale despre existența acestor spații în Durleși, iar aceasta a confirmat nemulțumirea locuitorilor. Am aflat astfel că în oraș sunt ZERO scuaruri, parcuri sau grădini publice. Cinci terenuri de joacă pentru copii pe str. Gribov (două), str. Chimiștilor, str. Cartușa și pe str. Testemițanu. Sunt două terenuri de sport: pe strada Gheorghe Ureche și str. Chimiștilor. 

Totodată, Primăria nu planifica să amenajeze terenuri neutilizate în viitorul apropiat, iar pentru anul 2020 au fost prevăzuți ZERO lei pentru amenajarea parcurilor, scuarurilor sau a terenurilor de joacă. 

Oamenii au scris în chestionare că nu au unde ieși la o simplă plimbare, că nu este niciun parc în Durlești, că există doar pădurea. Oamenii au spus că este sufocant în oraș și că tot ce a fost posibil a fost vândut. 

„Avem nevoie de un parc unde locuitorii Durleștiului să se poată recrea, să inspire aer curat. Suntem nevoiți să vizităm parcurile din Buiucani sau alte sectoare. Pentru cei cu mașina personală e ok, dar cei ce deplasează cu transportul public e complicat să se plimbe undeva.”

„Avem curtea din fața Casei de Cultură. Este, din păcate, într-o stare rea. Mai este parcul mic de mai jos de primărie. Nu este deloc amenajat. Nu avem un parc unde am putea să ne plimbăm, nu avem zone de odihnă, nu avem un stadion cu acces liber. Nu avem trotuare accesibile cărucioarelor.”

„Nu este un parc, casele noi care se construiesc nu amenajează niciun spațiu verde sau teren de joacă. La Cartușa vin copiii și se joacă doar în curtea blocului 95 și 95/1. Doar aceste două blocuri au teren de joacă mare și curte. 

Analizând răspunsurile oamenilor constatăm că nu sunt suficiente spații publice – fie este vorba de parcuri, terenuri de joacă sau stadioane, cele care există sunt învechite sau neîngrijite, se construiește mult și nu se creează infrastructura necesară, mai rău, se ia din spațiul altora. Primăria, deși confirmă lipsa parcurilor și a scuarurilor, nu are amenajarea unuia ca prioritate. 

 

De ce spațiile verzi sunt importante?

Fiecare om știe de ce un parc sau un scuar este important: loc de plimbare, de relaxare, de a face sport, oferă aer curat, îmbunătățește aspectul estetic al orașului și, desigur, bucură ochiul. 

Legea cu privire la spațiile verzi explică toate aceste roluri: 

  • îmbunătăţirea calităţii  mediului prin reducerea poluanţilor şi îmbogăţirea atmosferei cu oxigen;
  • conservarea  resurselor de apă, combaterea eroziunii solurilor şi alunecărilor de teren;
  • reducerea zgomotului;
  • influenţa pozitivă asupra stării de sănătate fizică şi psihică a oamenilor;
  • armonizarea peisajelor artificiale cu cele naturale;
  • îmbunătăţirea aspectului localităţilor;
  •  încurajarea practicării sportului, turismului şi altor activităţi recreative.

Există anumite cerințe venite atât de la organizații ce țin de sănătate, cât și de amenajarea terenurilor. Organizația Mondială a Sănătății recomandă un minim de 9 m2 de spațiu verde per locuitor, însă o valoare ideală ar fi de 50 m2 pe cap de locuitor. În Marea Britanie se recomandă ca în apropiere de 300 de metri (o plimbare de cinci minute) să fie un spațiu verde de două hectare; la 2 km de casă – 20 de hectare; la 5 km de casă – 100 de hectare și la 10 km de casă – 500 de hectare. 

Aceeași lege, sus-numită, din Republica Moldova, clasifică mai multe tipuri de spații verzi:

Parc – suprafaţa de peste 20 de hectare, cu vegetație bogată, oferă posibilităţi de recreere – sport, jocuri în aer liber sau/şi activităţi culturale;

Pădure-parc – spaţiu verde, amenajat pentru odihnă şi agrement în pădurile de lângă orașe. Poate cuprinde adăposturi pentru vizitatori, terenuri de camping, terenuri de sport, amenajări nautice etc.;

Grădină – suprafaţa de circa 3-20 de hectare, serveşte pentru odihna şi recreerea zilnică a locuitorilor din zonele limitrofe, cu arbori şi arbuşti decorativi, flori şi gazon; 

Scuar – suprafaţă de până la 3 hectare, amplasat, de obicei, între străzi, pentru odihnă şi facilitarea circulaţiei pietonilor;

Spaţii verzi din cuprinsul arterelor de circulaţie – aliniamente de arbori şi fâşii de vegetaţie cu lăţime diferită, în funcţie de caracterul şi importanţa arterei, pentru ameliorarea ambianţei urbane şi aspectului estetic al căilor de circulaţie.

Spațiile verzi pot lua o varietate de forme, în funcție de dimensiune, de peisajul natural și arhitectural în care se înscrie sau de necesitățile locuitorilor. Parcurile sau scuarurile pe lângă verdeață, pot oferi spații de sport, terenuri de joacă, spații amenajate pentru picnicuri, locuri cu umbră pentru întâlniri comunitare sau pot avea diferite forme de artă publică (monumente, statui, instalații de artă). 

 

Câteva exemple să ne inspire 

În toată lumea, indiferent dacă vorbim de țări sărace sau bogate, de orașe sau sate, de o populație mai mare sau mai mică, în țări cu o tradiție democratică mai mare sau mai limitată, comunitățile revendică spațiile publice și le creează împreună. 

Tapis Rouge în Haiti 

Tapis Rouge este un spațiu public creat într-o regiune din Haiti care a suferit mult după cutremurul din 2010. Casele de acolo nu au acces la infrastructură elementară ca electricitate sau apă. Acest spațiu a fost creat prin participarea publicului și este orientat spre comunitate și încurajează interacțiunile sociale. Scopul a fost crearea unui mediu mai sigur și mai curat, care să contribuie la reducerea criminalității, violenței și a comportamentelor antisociale din zonă. 

Designul a fost făcut împreună cu comunitatea. Un amfiteatru pentru întâlnirile comunitare este exact în centru.

Un cerc al spațiului este cu echipament sportive, un altul – cu verdeață, iar sub palmieri sunt rezervoare cu apă.

Parcul Hussein Bin Talal în Groznyi

Ca în oricare regiune post-sovietică, spațiile publice din Groznyi au degradat în anii ‘90. Orașul avea nevoie de un spațiu care să atragă oameni de toate vârstele. Autoritățile s-au gândit să facă un parc care să conecteze cultura națională cu infrastructura modernă – Hussein Bin Talal. Viceprimara, care a coordonat procesul, a susținut ideea de participare a comunității. Rezidenții au putut să analizeze planul parcului înainte de începutul lucrului.

Împreună cu firme de arhitecți din Occident, a fost creat un skatepark, terenuri de sport, un loc de joacă, zone de agrement, un iaz și alte facilități.

Încă înainte să fie terminată construcția, tinerii urmăreau lucrările și chiar au ajutat la curățenie, pentru a putea cât mai repede să folosească skatepark-ul.

 

Creăm împreună spații publice la Durlești! 

Cunoscând că orașul Durlești devine tot mai sufocant, oamenii tot mai frustrați de accesul la spații verzi și publice, iar autoritățile nu au aceasta pe agenda priorităților, Primăria Mea or. Durlești a început proiectul „Spații publice pentru Durlești”. 

În septembrie-octombrie 2020, am recrutat mai mulți locuitori care vor să pună umărul la amenajarea unui spațiu. Ne-am întâlnit „La izvoare”, am făcut cunoștință, am stabilit următoarele acțiuni și am zis că orașul Durlești merită mai mult. 

Am făcut un chestionar (despre care am scris mai sus) în baza căruia am selectat mai multe spații pe care le-am analizat cu echipa și cu urbanista, Constanța Dohotaru. Într-o zi cețoasă, am inspectat spațiile de lângă râușorul Durlești, stadionul din str. Gribov, stadionul din str. Chimiștilor, spațiul din jurul liceului Hyperion, spațiul de lângă Casa de Cultură, stadionul din str. Ureche, pădurea Durlești și am căutat potențiale spații pe lângă strada Dimo.  

Albia râului Durlești, deși un spațiu cu un mare potențial, nu a trecut în topul locațiilor.

Spațiul de lângă Casa de Cultură poate deveni una din zonele centrale ale orașului, care să fie aglomerată nu doar de sărbători: târguri, iarmaroace, scuaruri verzi, terenuri de joacă pentru copii pot să se regăsească acolo. Investiția de timp și de oameni pentru un asemenea proiect masiv ne oprește la moment să îl supunem discuțiilor.

Liceul Hyperion este înconjurat de mai multe spații verzi. Pe unul dintre ele există intenția de a construi o anexă, iar celelalte sunt închise pentru public din cauza pandemiei.

În preajma străzii Dimo se construiește rapid. Dar deja se observă o lipsă apăsătoare de spații verzi. Este și responsabilitatea Primăriei și a celor care cumpără apartamente acolo să ceară dezvoltatorilor imobiliari infrastructura necesară.

sursa: grupul Facebook Durlești City

Există și mici spații comunitare amenajate de locuitori 🙂

În urma chestionării, discuțiilor cu grupul de inițiativă, analizei în teren, am ales cinci spații pe care urbanista Constanța Dohotaru le-a analizat bazându-se pe o anchetă elaborată conform teoriei urbanistului danez Jan Gehl. Astfel, cele Douăsprezece Criterii de Calitate a Spațiului Public sunt structurate în jurul a trei categorii principale: protecție, confort și plăcere.

În primul rând, fără protecția de bază împotriva traficului rutier, zgomotului, ploii și a vântului, oamenii vor evita în general să petreacă timpul într-un spațiu public exterior. Protecția împotriva acestor factori este esențială pentru un spațiu care este utilizat în mod regulat.

Apoi, un spațiu prietenos trebuie să asigure confort pentru mersul pe jos, statul în picioare sau așezat, privire și socializare. Un loc care nu oferă aceste mici conforturi nu va invita pe nimeni pentru a petrece timpul acolo, ci va fi chiar respingător. Oportunitățile pentru joacă și exerciții fizice pot face, de asemenea, spațiul mai atrăgător pentru oamenii de toate vârstele.

În cele din urmă, spațiile publice bune tind să ofere experiențe estetice și senzoriale plăcute. Acestea țin cont de condițiile climatice locale (de exemplu, oferă locuri umbrite pentru perioadele mai calde) și sunt alcătuite din elemente la scară umană, astfel încât vizitatorii să nu se simtă pierduți în împrejurimi prea mari sau înalte.

 

Spațiile propuse spre discuții

I. Curtea și terenul de sport din strada Chimiștilor

Acesta se află într-o zonă rezidențială cu mai multe blocuri, și, deși se observă o oarecare implicare a comunității locale (sunt mici spații amenajate), terenul este înconjurat de glod și gunoi. Totodată, acesta este încuiat și nu prea este clar cine are acces pe el.

Acesta poate deveni un spațiu comunitar cu mai multe funcționalități, nu doar de sport. 

 

II. Scuarul „La Izvoare” din str. Ștefan Vodă

Este unul dintre puținele spații oarecum amenajate și care încurajează oamenii să se oprească puțin acolo. Tot aici am făcut și discuția noastră cu voluntarii locali, iar timp de o oră cât am stat acolo, numeroși copii au venit să se dea în scrânciob, alți oameni pur și simplu odihnindu-se pe bănci. 

Spațiul are nevoie de căi de acces și alei amenajate, mai mulți arbori, locuri de stat, de joacă și sport.

 

III. Stadioanele din str. Gribov

Sunt spații amenajate, dar care, din păcate, sunt inaccesibile publicului larg. 

Acestea pot deveni un spațiu atractiv pentru toți iubitorii de sport, dar și unul amenajat pentru spectatori. Respectiv, aici ar putea avea loc și alte evenimente culturale și comunitare. 

IV. Pădurea 

Deși este un spațiu utilizat de mulți locuitori, aceasta ar putea deveni mult mai sigură, accesibilă și să ofere mai multe oportunități de activitate pentru o varietate de locuitori (tineri, bătrâni, sportivi, tinere familii etc.). 

Aici ar putea fi amenajate piste pentru alergat sau biciclete, locuri de picnic, iluminare, coșuri de gunoi, bănci.

 

V. Curtea și terenul de sport din str. Ureche

Deși înconjurat de mai multe blocuri locative, într-o zi cețoasă de toamnă târzie, spațiul oferă o imagine dezolantă.

Însă împreună cu terenul adiacent acesta poate deveni un loc vibrant care să atragă locuitorii din vecinătate. 

Aceste spații propunem să le analizăm la discuția publică din 13 decembrie, iar în caz că nu reușiți să participați la ea, puteți urmări înregistrarea video pe pagina noastră de Facebook și transmite recomandările la primariamea@gmail.com. Dacă aveți spații pe care nu le regăsiți aici, scrieți-ne oricum, așa cum am mai scris „crearea de spații publice nu se termină vreodată”. 

 

Ce urmează să facem?

Împreună cu locuitorii, după discuții publice și după votarea online, vom identifica spațiul pe care vrem ca autoritatea publică locală să îl amenajeze. Vom întreba care sunt necesitățile locuitorilor și cum văd ei acel spațiu, apoi vom veni cu propuneri de amenajare , care iarăși vor fi supuse unui proces de vot. Ulterior, vom cere de la autorități ca acesta să fie realizat și vom monitoriza lucrările. 

 

Concluzii și recomandări

Orașul Durlești are nevoie urgentă de spații publice, dar mai ales de parcuri, grădini și scuaruri. Localitatea crește rapid, tot mai multe familii tinere optând să se mute aici. Atrase de prețul oarecum mai mic față de capitală, aceștia curând se confruntă cu o serie de probleme, printre care lipsa de accesibilitate a pietonilor, lipsa spațiilor verzi, a terenurilor de joacă sau de sport. Orașul este acaparat de mașini și de construcții haotice. În scurt timp, aceasta va conduce la o scădere a prețurilor și la migrația locuitorilor, care au ales o suburbie pentru liniște și verdeață, dar care primesc în schimb gălăgie, poluare (a aerului și fonică) și beton. 

Ce trebuie să facă autoritatea publică locală:

  1. Să cartografieze toate spațiile neutilizate din localitate, să analizeze aglomerațiile de rezidenți și să ia măsuri de urgență să transforme acele spații în spații publice accesibile pentru toți. 
  2. Să implice comunitatea locală în identificarea spațiilor: să întrebe necesitățile fiecărui grup de cetățeni; să elaboreze proiectele bazându-se pe acestea; să fie o competiție deschisă a ideilor; să fie angajați locuitorii în procesul de creare a spațiului; să fie găsite căi de administrare a spațiilor împreună cu comunitatea locală. 

Având în vedere lipsa de transparență a administrației publice locale în general, dar, în particular, în ceea ce ține de chestiunile funciare – Plan Urbanistic General inaccesibil pentru public, Planuri Urbanistice Zonale cu adresele ascunse și fără consultări publice veritabile – aceasta trebuie să dezvolte o viziune în interesul cetățenilor, nu a dezvoltatorilor imobiliari. Locuitorii au spus clar: Durleștiul este un oraș sufocant, pentru mașini, în care nu au unde să se plimbe. Autoritatea a confirmat acest lucru prin a spune despre ZERO parcuri și scuaruri. Aceasta a confirmat și lipsa de interes de a cheltui bani pentru amenajare. În anul 2021, aceste lucruri trebuie să se schimbe. 

Totodată, oricum, locuitorii trebuie să revendice și să amenajeze spațiile publice din apropiere, mai ales, atâta timp cât autoritatea publică locală nu prioritizează acest lucru. 

Autoare: Vlada Ciobanu
Schițe: Constanța Dohotaru


 Materialul a fost elaborat cadrul proiectului „Un oraș bun – un efort comun: organizare comunitară pentru dezvoltare locală”, implementat de AO „Primăria MEA” cu sprijinul financiar al Departamentului Buna Guvernare al Fundației Soros-Moldova. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia Fundaţiei.